Astazi scriu in limba romana. Nu stiu daca voi avea rabdarea sa scriu si cateva randuri in engleza. Imi pare rau ca nu ma pot adresa simultan prietenilor din Romania si celor din lumea larga, vorbitori de limba engleza. Dar efortul e prea mare si ma regasesc gandindu-ma la ce as mai scrie pe blog, pentru ca apoi sa renunt din lipsa de timp si chef. :) Mi-ar prinde bine o secretara care sa faca traducerile. Dar, pana cand imi voi permite una, luati-va un ceai sau o cafea sa va povestesc pe indelete despre albumele foto handmade.
Mi se cere adesea cate un album personalizat, dar de cele mai multe ori nu pot accepta sau trebuie sa aman comanda pentru la toamna cand am suficient timp sa lucrez la el.
Pentru mine, un album foto trebuie sa fie mare incat sa incapa toate pozele de la nunta si sa ramana si ceva spatiu intre ele. Apoi, daca e mare inseamna ca trebuie sa fie si solid, mai ales ca pozele de la nunta vor fi vazute de multe persoane. Si pentru ca trebuie sa dureze in timp, mi se pare aproape obligatorie o cutie de protectie care sa fie la fel de frumoasa ca si albumul.
Album foto damasc maro+fildes, 30x40cm, 30 pagini + 30 file separatoare.
Cutia 35x40x10cm, rama metalica cu numele mirilor si data nuntii.
Timp de lucru: 1 saptamana
Fiecare foaie este taiata la dimensiune dintr-o coala mai mare, indoita, perforata si cusuta. Am cronometrat. Pentru acest album mi-a luat 25 minute sa cos o pagina si ceva mai mult pentru coperti.
Pentru ca o bucata buna de timp a durat conceptia si realizarea copertilor si cutiilor, ca sa nu amintesc de cautarea materialelor, am facut cate 4 din fiecare. Asadar, mai am 3 seturi. Pot schimba culoarea paginilor si accesoriile si abia astept sa gasesc timpul si motivatia sa lucrez la ele.
Albumul din imagini l-am facut pentru Andreea si Ionut, in ton cu
invitatiile de la nunta lor, si probabil nu l-ar fi avut daca Andreea nu insista.
La sfarsitul lui 2012 cand l-a cerut aveam deja o burta mare si inca cateva cererei de albume, asa incat, la viteza cu care lucram, al ei a trebuit sa astepte inca un an pana la finalizare. Inaintea lui a fost unul putin mai mic, in culori ceva mai vesele si intr-un alt tip de cutie. Acum ca am prins curaj s-ar putea sa-l vedeti curand si pe acela.
Coltare si rama metalica.
Detaliu cotor.
Pagini separatoare.
Poate nu atat de necesare in cazul pozelor tiparite la tipografie, dar pentru pozele clasice pe hartie foto sunt importante. Am facut candva o proba si am observat ca pozele se deterioreaza daca intra in contact una cu cealalta. (Se vede ca nu ma pricep la poze, nu? Daca vorbesc prostii, va rog sa ma corectati. Eu nu am mai scos poze pe hartie de acum 10 ani, de la nunta mea.)
Singurul lucru de care nu sunt multumita: modul de lipire al paginilor separatoare. Data viitoare incerc altceva. Daca nu, ramane varianta acoperirii adezivului inestetic.
Colturi decorative stampilate cu cerneala alba pe fiecare pagina. Mi se parea ca fara ele albumul nu era complet si ca sa ajung la concluzia aceasta si alte concluzii din punct de vedere estetic mi-a luat toata perioada dintre Craciun si Boboteaza. E clar, nu imi plac lucrurile facute in graba.
O idee care mi-a venit tarziu, in timp ce ambalam albumul pentru transport.
Si aici inchei, concluzionand ca nu mi-ar strica sa mai citesc ceva literatura pentru a-mi imbunatati vocabularul si modul de exprimare. Mi-e dor de o carte buna citita pe nerasuflate si chiar am una care imi face cu ochiul de pe raft.
Am ramas restanta cu un articol despre ceva ce imi place sa fac in timpul liber de care mama mea nu e prea mandra. O sa va povestesc cand muza ma indeamna din nou sa scriu (are legatura cu poza de mai jos).
I was told the bride to be and everyone present at the bridal shower loved it, so I guess my 3 days of work were worth it.
